Imaginea padurii Letea imi trece prin fata ochilor: copaci incalciti ce se pierd in discutii ancestrale, amintindu-mi de Entii seculari care ajuta micile fapturi din povesti.
Padurea imi povesteste. Imi spune ca lupii ei o apara. Ca haita ei e acolo de veacuri. Stie ca Lupul cel batran ii va proteja vlastarele neajutorate si stie ca vremurile grele apun curand.
Vad haita si simt cum Lupul Sur sta maiestuos pe stanca lui, scrutand orizontul.
Ma simt parte din haita si ma cuprinde linistea padurii. Incet si lin negura vremii se ridica si se destrama.
Ramane doar increderea ca orizontul aduce vesti bune, ca e albastru si ca verdele crud al vietii invinge.
Haita imi zambeste. Sunt si eu lupoaica lor. Este un fapt in sine ce nu se va schimba.
Ma simt bine acolo, uitandu-ma si eu spre viitor, spre orizont. Mingea rosie stralucitoare prevesteste o zi calda.
Padurea e calma....iar eu...eu sunt bine.
Lupii mei sunt acolo si acolo or sa fie mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu