Paludes

Am terminat Paludes ca si cum as fi luat parte la Paludes: asteptand sa imi vina somnul, in toiul noptii, citeam ultimele 2 capitole.

Am facut si eu astfel calatoria programata pentru evadarea in neant.

Constanta observata la mine si la cei pe care i-am citit in ultima vreme este:
realitatea nu poate fi eludata si nici macar ignorata.

Suna absurd, stiu, dar adevarul meu imi spune ca am fugit cel putin 15 ani de realitate, in cautarea disperata a meta-realitatii.
Am trecut prin metafizica, de acolo in negatie si, probabil, ca formula finala e tot cea hegeliana in 3 pasi.
..........Suna ca o reteta de prajitura: se iau 3 oua si 5 lingurite de zahar...........................totul se face in maxim 10 pasi.

Cred ca a iesit buna prajitura coapta de mine atatia ani. :)

Reiau Kafka probabil.....Paludes indemnandu-ma sa imi caut fantana murakamiana sau tunelul sabatian.


aceeasi :) sau nu, Crisa

Tunelul

Ernesto Sabato

A existat Maria sau nu a existat...aceasta este intrebarea.

intrebarea finala care mi-a ramas: tunelul lui era izolat de lumea ei sau o intersecta?

Si eu am Tunelul meu in care uneori aleg sa ma afund. Recitind cartea am simtit ca pictorul devine pictat de el insusi in tunelul sau, iar pictor e Maria.
Nebunia ne caracterizeaza pana in cele mai adanci strafunduri si in cele mai intime detalii. La unii e mai accentuata, unii o joaca la scena deschisa si unii nu sunt constienti de ea.
Castel e constient de toate ipostazele nebuniei proprii vazand-o ca pe propria-si logica.
Ce explicatie poate fi mai buna asupra nebuniei decat propria logica?

Nici macar nu mai conteaza daca a omorat-o sau nu pe Maria. La final, Maria era deja un caracter imaginat si imaginar al logicii lui Castel.



Urmeaza Gide.

suuuuper!

Imi place mult rezultatul final.
9 persoane din 19 au citit o carte acum o luna :)

excelent! :))

va multumesc mult pentru incredere si vot! :)

we rule!