Rusii ma fascineaza si cred ca farmecul lor nu se va epuiza niciodata. Cuvinte mari si absolute, si adevarate.
Monolitii rusi lovesc in plex, in chiar mijlocul propozitiei pe care abia o citesti. Simti cum alearga scrierea, cum zapada cade incet peste eroii nostri singuratici si uitati de lume.
Vera asteapta, in contrast cu toate celelalte femei care nu au invatat asteptarea. Vera asteapta ceva. Circumstante dubioase au supus-o unei asteptari mistice, enervante si ciudate.
Vera nu mai asteapta insa.
Si asa se termina si romanul: cu o Vera in criza de timp, dupa 35 de asteptare cronica.
Iubesc rusii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu