Anul trecut in iunie am citit "In cautarea oii fantastice".
Fantastica intr-adevar linia scrierii, umorul cinic-sinistru de la prima pagina pana la ultima, trecand prin convorbiri telefonice cu Dumnezeu, la modul cel mai serios si halucinant descrise, ajungand la oi vorbarete si peisaje fantastice, la o imagine atat de vie si de colorata a intregii calatorii incat ai senzatia ca intreaga carte te cuprinde, te subjuga, iar finalul vine mult prea repede.
M-am indragostit atunci de Haruki Murakami.
E drept ca nu i-am fost foarte fidela deoarece din iunie pana acum nu am mai cumparat alt titlu de-al sau, insa intamplarea fericita a facut sa imprumut :) "La sud de granita, la vest de soare".
Am ramas cu aceeasi stare de mai mult dupa ce s-a terminat. E atat de sinuoasa linia gandirii si imaginatiei lui incat chiar am senzatia ca m-as urca in avion si l-as cauta in Tokyo doar ca sa stau cu fata in palme si sa il ascult istorisind ceva.
Nu stiu daca are un astfel de obicei, dar poate ca are si as avea ocazia sa pic in adancimea lumii fantastice in chiar imediata lui prezenta.
Minunata putere de descriere si de transpunere!
:) am un nou iubit, pe langa Nabokov, Marquez, Eliade si Freud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu