Am monitoooooooooooorrrrr! Vorba cantecului: am bicicleta, am bicicleta, e si cocheta, e si cocheta!!! :) L-o mai tine minte careva pe acest cantec? :)
S-au intamplat multe, asa de multe ca le-am si uitat pe multe. :D
Cu ce sa incep? Un prim raspuns sanatos ar fi "cu inceputul". Doar ca nu mai stiu care era.
Asadar (si prin urmare) incep prin a ma mira de graba pe care o simt in jurul meu. Toti alearga, fug ca la Olimpiade. Se spune ca New York are cea mai mare viteza, ca viata acolo nici nu mai sta pe la casele oamenilor, ci doar survoleaza vreo strada gri si supra-aglomerata.
Mi-ar placea probabl sa ma pierd asa in multimea vitezomana, dar in mod ciudat cred ca mi-as pastra ritmul.
Am constatat ca eu nu ma grabesc. Eu astept. Ce, nu stiu exact, dar cert e ca astept. Nu iau decizii pripite decat in situatii de criza, iar atunci consider ca analizez suficient de repede informatiile astfel incat decizia sa fie una rezonabila si echitabila.
E uimitor cum se grabesc oamenii din jur: sa alergam, sa alergam. Indemnul imi aduce aminte de Lali, un prieten din facultate, care mi-a povestit prima data despre "Run, Lola run!". Fain filmul. Din categoria celor parcurse invers si in paralel pe firul actiunii. Similar cu "Memento". Si altele. Cred ca exista chiar si un film romanesc filmat asa....nu imi mai amintesc bine acum.
Si da, haosul pe care il simt il consider legat de starea de spirit romaneasca.
Ne grabim de cand existam: ne-am grabit sa terminam unele razboaie - prin tradare, fireste; ne-am grabit sa semnam aliante - nefavorabile noua, fireste; iar acum ne grabim spre UE, se zicea, sau SUA.
Nu au venit americanii cand i-am vrut, cred insa ca vor veni exact cand nu o sa-i mai vrem.
Si graba asta ce face? sau ce facea? :)
Ne grabim atat de mult incat uitam sa ne bucuram cand ajungem acolo unde am alergat cu atata sarg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu