miercuri, 12 noiembrie 2008

Despre ziua mea de azi... pe scurt...

Iata ca personajul mitic din primele posturi ale Crisei (A.I. pentru cunoscatori:) a fost invitat sa-si povesteasca 'in direct' peripetiile de azi... Ca, decat sa citeasca ea pe mail / mess despre ce am mai facut eu, mai bine o face aici, pe blogul propriu.

Ca daca ea tot nu scrie des, s-o faca altii...


Asadar... Despre ziua mea de azi...

Ce sa zic... conceptul de Fucked Up Beyond All Recognition a capatat un nou sens incepand de azi, si declar cu mandrie ca am facut parte din programul pilot.

Pe scurt: De dimineata mi-am busit 1 genunchi rau. Dar rau de tot.
Plec sontac, sontac, bucuroasa ca am masina si n-o sa fie asa de rau.

Cand, ce sa vezi? Nu am plecat bine de acasa si, coincidenta fatala, mi-a crapat masina - brusc nu mai intra in viteza.

Ajung la serviciu cu chiu cu vai, la 5.30 seara plec direct spre service.

Ies pe Romancierilor si stau la semafor sa fac dreapta pe Timisoara. Coloana. Masini in fata. Masini in spate.
In fata mea o Toyota RAV4. Cam la 1.5m in fata mea. Statea. Eu, la fel. Stau linistita, cu casca de la handsfree in ureche (nu vorbeam, dar asa ma cablez eu cand ma urc in masina, sa fiu safe).

Brusc, Toyota incepe sa se miste. Backwards. Spre mine. Si se tot apropia. Dau claxon sa atentionez omu' ca a gresit directia de deplasare. Iar se misca - tot in spate - iar claxon. Cand aproape m-a atins, dau si eu repede putin inapoi, pana la masina din spatele meu. Cum apucase sa-mi atinga masina, ma dau jos.
Se dau si ei. Ei erau asa:
Fiul - mic, negru si urat.
Mama - mica, neagra si urata. Si blonda. Platinata. Cu permanent din ala cu bigudiuri mari. Arata ca o farfurie cu sarmale aburinde.
Eu - oricum altfel decat mica si neagra.
Intreb politicos: Ce faci, dom'le? Ca m-ai lovit
El: Io, io ce fac? Proasto, tu esti de vina! Io dadeam in spate.
Ea: Proasto, tu esti de vina, ca nu ai pastrat distanta regulamentara! Si mai esti si cu telefonu' in ureche! D-aia nu esti atenta! Nesimtito! Tu esti de vina!
El: Da, da, tu esti de vina. Are dreptate mama!
Eu: Da, intr-adevar, eu am toata vina pentru ca, stand pe loc, n-am pastrat distanta regulamentara pentru prostie...

Am urcat in masina inainte sa ma bata, m-am chinuit sa bag in viteza si am zis okeeeeei, sa plecam totusi spre service...

Dupa ce am strabatut juma' de Bucuresti cu viteza a 3-a intre 40 si 95 km/h si oprit motorul la fiecare semafor mai lung ca s-o pot baga in viteza sa plec de pe loc, am ajuns la service-ul Romcar din Sos. Parcului.

Verdict: Kit de ambreiaj (270 eur) + Placa de presiune (185 eur).

Puncte forte:
- Le-am tot semnalat 1 zgomot ciudat la ambreiaj. De 2 ori: acum 5 luni si acum 1 luna, la revizia anuala. Au verificat de fiecare data si au zis ca nu-i dom'le, nimic, asa se aude la toate. E in perfecta stare masina. Sunteti siguri? Suntem siguri. N-o sa pice? N-o sa pice. Azi a picat. De ce a picat? Nu stim.
- Masina e inca in garantie

Puncte slabe:
- Ce daca masina e in garantie. Noi deschidem bon pe garantie, le trimitem poze si producatorul o sa spuna ca nu intra pe garantie.


Continuam cu factorii din mediul extern:

Pntru ca nu mai aveam rabdare sa astept acolo masina care venea sa ma recupereze, am luat-o pe jos pe campul ala (sau sosea, drum etc) ce duce spre Hotel Parc sa-mi aerisesc creierii la cele 3 grade de afara (imbracata de primavara ca deh, merg cu masina la serviciu).
Evident, cu geanta cu laptopul si multe alte agatatoare grele pe umar. (Moment propice pentru a reaminti starea precara a genunchiului busit rau de dimineata).

Si cum mergeam eu asa agale si ma gandeam ca dupa ziua de azi ar trebui sa ma mai duc si eu din cand in cand pe la biserica, imi suna telefonul...8 seara......

Sefa mea... Ma intreaba ce fac... Zic uite, ce sa fac, sunt pe jos, pe camp, mi-a crapat masina si am lasat-o in service acum...
Zice: aha, bun, uite, am nevoie urgent de niste update-uri pana maine dimineata la prima ora, le astept pe mail in seara asta....

Pe principiul:
- ce faci?
- uite, ce sa fac, sunt la spital, imi amputeaza o mana
- aha. mai ai una libera? ca am nevoie sa-mi trimiti un raport si e urgent.

Cam astea au fost high-light-urile zilei de azi.

Asta pana sa ajung acasa...
Acasa am descoperit ca genunchiul se umfla in continuare, ca a inceput sa ma ia raceala, ca webmailul nu merge sa trimit update-urile solicitate de sefa mea, i-am trimis ceva de pe adresa personala, probabil le va sterge crezand ca-s spam... pe cele trimise de pe adresa de business pur si simplu nu le citeste... nici nu stiu cum e mai bine..

Oricum, privesc lucrurile pozitive din ziua de azi:
- Prin minunea Dumnezeiasca de a fi avut un curs nu m-am intolit in uzanta corporatista la fusta si pantofi cu toc, ca tare interesant ar fi fost sa plec asa de la service.
- A existat un suflet milostiv care s-a urcat in masina si a venit sa ma ia, ca altfel sigur ma prindeau si controlorii pe RATB
- Mai am inca un genunchi intreg
- Acasa am gasit placinta cu mere
- Mi-am adus aminte de sticla de visinata din camara :)

Cam asta despre o mica parte din ziua mea de azi (practic si cumulat, vreo 3 ore), deloc 'pe scurt'...

Acum ma duc sa ma gandesc la traseul autobuzului 133. Si apoi la cel al lui 336. Da' metroul unde o trebui schimbat?

Noapte buna...

3 comentarii:

  1. Hmm... ce ar fi facut Chuck Norris in situatia asta?! :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu siguranta nu infarct. Inima nu e atat de tampita sa-l atace...

    RăspundețiȘtergere
  3. :D happy end ! sa zic io : masina a fost reparata gratuit adica pe garantie ....

    surpriza, nu ?!

    sa-si fi dat seama oare ai nostri ingineri-sculeri-matriteri ca revizia inseamna revizie totusi ?!

    nu mai comentam! mama stie!

    RăspundețiȘtergere